Dragă domnule profesor și diriginte Ivan Alexandrovici,
Toate gândurile mele bune și înălțătoare merg deseori catre Dumneavoastră!
Îmi amintesc și acum cu luciditate cum la lecțiile Dvs. rămâneam toți captivați și fascinați, cu gura cascată, ascultând mari lecții de istorie precum ascultă copii povești la gura focului. Și acum, când închid ochii, văd hârtile antice colorate, pe care le schimbați când ne povesteați, tablourile cu împărații și filozofii timpului, citatele scrise pe panouri – care făceau ca lecțiile să fie filme – ce ne hrăneau imaginația și ne tăiau răsuflarea.
Îmi amintesc camera anexă a cabinetului de istorie, unde adunați și păstrați cele mai frumoase carti, mirosul plăcut de curat, referate, hărți și coperți.
Într-o zi, când am pășit împreună acolo, mi-ați prezentat cărțile și m-ați întrebat: “Ce sunt astea?”; “Cărți!”, am răspuns eu. “Lilia, astea nu sunt cărți, sunt aur curat! Pentru că cine le iubește li le înțelege, este un om foarte bogat!” mi-ați răspuns înapoi.
Eu la vârsta de 11 ani nu mă gândeam la bogația din cărți, dar am văzut pasiunea din ochii dvs și dorința de a-mi împărtăși din bogăția dvs. Mi-ați dat să citesc “File din Plutarh”. Nu mai știu autorul, dar știu că aceasta a fost prima dintre cărțile care “m-au făcut bogată”. După fiecare carte citită mă întrebați “Ia să vedem, ce ai înțeles?” și urmau ore în șir de conversații și dezbateri, unde deseori exclamați: “Foarte interesant! Extraordinar!”. Și ce mult îmi plăcea să fiu scaldată în aprecierea și atenția profesorului de care ascultau sute de copii în școală. Era magic pentru mine să stau de vorba cu Oracolul…
Domnule profesor, vă mulțumesc! Vreau să știți că sunteți imaginea preganantă a copilariei mele, că sunteți sursa inspirației mele, omul care mi-a dat încredere și bogăție. Aș vrea să știți că m-ați însoțit în viață de când v-am cunoscut, m-ați crescut și atunci când nu ne-am mai văzut și m-ați îmbaogățit peste masură. Mulțumesc că ați împărtășit aurul cu mine și nu numai… ci și cu copiii mei. Da, domnule profesor, încerc să le dau mai departe ceea ce dvs. mi-ați dat mie! Educație, cunoștințe, înțelepciune, recunoaștre, curaj, încredere, iubire!
Gândurile mele de mare apreciere, sentimentele de profundă recunoștință se îndreaptă către un un om, care a crescut oameni, dăruindu-se meseriei și vocației de a modela tinerele minți umane, sădind în inimi iubirea pentru adevăr, frumos și viață.
Ivan Alexandrovici, va MULTUMESC și veți avea mereu un loc special în inima și mintea mea!
Lilia Frunze
Azi știu că ceea ce am devenit, se datorează celor, care au văzut în mine o sclipire și au avut răbdarea, bunătatea și dăruirea de a se minuna de “Mirabila Samanta” cum ar spune Lucian Blaga.
Au trecut anii, rareori stăm să ne gândim ce daruri am primit prin oamenii care ne-au văzut, auzit, au vrut să ne asculte.
Pe tine cine te-a inspirat sau te-a ajutat să devii o versiune mai bună a ta?
Te provoc la acest exercițiu neobișnuit, plin de emoție.
Challenge 1
Scrie o scrisoare cuiva drag care ți-a atins viața!
Challenge 2
Trimite-o! Trimite scrisoare și lasă-i să știe ca ți-au atins viața!
Dare for more// Lilia