Articol scris pe 23 martie 2018

Cum muncești pentru fericirea ta?

Fericire. Un cuvânt mare pentru mulți dintre noi. Cu toții ne-o dorim, cu toții o visăm și ne gândim la ea ca la un ideal. Dar dacă am înțelege de la început că fericirea necesită efort? Dacă ne-am uita acum cu atenție la ceea ce facem, am putea spune că muncim pentru a ne obține fericirea?

De-a lungul timpului, fericirii i-au fost date multe definiții – fie că ține de productivitate, fie de performanță și împlinire, un lucru este cert: fericirea este, în primul rând, o stare interioară. Ea ne face să simțim că viața merită trăită, ea ne dă starea de bine de care avem nevoie. Totuși, de ce spunem atât de rar ,,sunt fericit sau fericită?”. Auzim persoane care spun că și-ar dori să fie fericiți sau că vor fi fericiți când, însă ne dăm seama din ce în ce mai puternic că fericirea nu este despre lumea înconjurătoare. Ea nu va veni când vom avea mai mulți bani, un partener mai frumos sau un job mai bun, ci atunci când ne vom accepta și ne vom iubi pe noi înșine și pe cei din jur. E o capcană să credem că fericirea noastră depinde de altcineva din exterior – ea provine doar din resursele noastre interioare.

Ce preconcepții avem despre fericire, de fapt?

  • Fericirea e un lucru care ni se cuvine și pentru care nu trebuie să muncim

Da, ni se cuvine să fim fericiți, însă acest lucru nu este neapărat dat de la sine, ci este un punct prin care ajungem printr-un demers interior și un proces care necesită efort.

În cartea sa ”A guide to develop the most important skills”, călugărul budist Matthieu Ricard spune că fericirea este cea mai importantă abilitate a vieții. Chiar dacă, uneori, avem tendința să echivalăm fericirea cu ,,a ne plimba în tălpile goale pe iarbă”, acest lucru este doar o infimă parte din ceea ce reprezintă fericirea cu adevărat durabilă. Ea e, de fapt, o competență antrenată, care presupune dezvoltarea unor calități precum pacea interioară, concentrarea și menținerea atenției sau iubirea altruistă.

  • Fericirea provine din ceea ce avem

E contraintuitiv să ne bazăm fericirea pe factorii externi – mereu vom avea un prag nou de atins, mereu ceva ni se va părea că e mai sus și mai frumos decât ce avem noi în acest moment. De exemplu, vom învăța o limbă nouă și apoi ne vom dori să trecem la o alta, ceea ce este firesc, pentru că dorințele noastre depășesc, de cele mai multe ori, posibilitățile noastre. De aceea, fericirea nu poate depinde de acest cerc vicios, prin care ne dorim mereu mai mult și mai mult.

  • Fericirea va veni atunci când

Un alt mit legat de fericire este acela al condiționării fericirii noastre față de un moment anume în timp. ,,Voi fi fericit când – voi obține job-ul acela, voi avea copii, îmi voi lua mașină” etc. Fals. Fericirea depinde, în primul rând, de noi înșine și de ce facem noi în acest sens.

Studiile arată că există trei factori care condiționează nivelul de fericire al omului. Care sunt aceștia?

  • Împrejurările

Împrejurările sau contextul se referă la mediul în care ne aflăm – fie că ne dorim să avem o mașină mai scumpă, să fim mai bogați sau să avem colegi mai prietenoși, este dovedit că aceste împrejurări influențează doar în proporție de 10% starea noastră de fericire. Mai degrabă noi suntem capabili să modelăm mediul decât invers. Fericirea este ca o iradiere – se petrece de la interior spre exterior – nu ca o implozie, în care schimbarea se petrece dinspre exterior spre interior.

  • Predispoziția biologică

În influențarea capacității noastre de a fi fericiți, 50% este reprezentat de moștenirea genetică. Dacă ne uităm la părinții noștri biologici, putem să ne dăm seama de predispoziția noastră și tendințele de care suntem conduși în acest sens.

  • Comportamentul

Cel mai important factor se referă, însă, la ceea ce alegem să facem și de modul în care gândim, simțim și reacționăm. Asupra acestui nivel putem interveni cel mai puternic și de propriul nostru comportament depinde, în final, starea noastră de bine.

Să ne creăm un proiect al fericirii poate fi unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face pentru noi și bunăstarea noastră. Pornind de la noi și modul în care suntem construiți, putem să scriem pe o coală de hârtie toate lucrurile despre care simțim că ne fac fericiți, indiferent dacă le avem sau nu la momentul respectiv. Apoi, e indicat să ne luăm un angajament față de noi înșine legat de unul dintre lucrurile inventariate, pentru a încerca să îl amplificăm și dezvoltăm în perioada următoare.

Mai mult decât să știm lucruri despre fericire, indiferent cât de aspiraționale ar fi ele, cel mai important lucru este să le punem în practică și să trăim noi înșine toate aceste experiențe. Recomand, ca exercițiu zilnic, un checklist care să ne ajute să ne dăm seama unde ne situăm pe drumul nostru spre fericire.

  • Când suntem cel mai fericiți?
  • Unde ne situăm în acest moment pe axa fericirii, față de alte perioade din viața noastră?
  • Care este scopul mai mare al lucrurilor pe care le facem în fiecare zi?
  • Cum ne dezvoltăm pe plan personal prin ceea ce facem?
  • Ce cauze ne animă?
  • Care este proiectul nostru de fericire? etc.

Cu siguranță, nu putem face doar ceea ce ne place, însă ține doar de noi să găsim acele lucruri care ne motivează și care ne fac să mergem mai departe, chiar și în situațiile și contextele dificile. De aceea, e important să ne descoperim pasiunea și talentul, chiar dacă ele nu se reflectă neapărat în job-ul nostru de zi cu zi. Despre asta este, în cele din urmă, fericirea.