Finalul acestui an a fost marcat de crize politice la nivel national si international. Pe buzele, in mintile si in newsfeed-ul tuturor erau aceleasi framantari, multe nelamuriri comune si asteptari extrem de mari. In astfel de momente, oamenii s-au intors cu totii catre liderii politici si au intrebat, pe buna dreptate, «acum, incotro?». Ceea ce m-a facut sa imi pun, la randul meu, o intrebare importanta – pana la urma, ce pot invata liderii politici, in general, de la liderii de business?
- Sa aiba o viziune foarte clara
La fel ca in cazul liderilor organizationali, si daca vorbim despre conducatorii politici, acestia ar trebui sa aiba si sa impartaseasca cu ceilalti viziunea lor despre un stat. De ce? Pentru ca oamenii se pot regasi in acea viziune si, ca atare, pot sa se conecteze mai usor la ea si sa fie mai dispusi sa construiasca impreuna.
De exemplu, daca ne uitam, la nivel international, la angajatii McDonald’s, de la primul pana la ultimul, sunt multumiti, pentru ca nu se gandesc la ei ca lucrand intr-o companie de hamburgeri, ci sunt o companie care ofera mancare pe care oamenii si-o pot permite. Aceasta este viziunea lor, transpusa in cuvinte simple, intr-o fraza accesibila pentru toti.
Poate ca noi, ca natiune, nu suntem mandri de cine suntem, pentru ca nu ni se pare ca avem o viziune si, ca atare, nici rezultate notabile. Daca, la nivel national, s-ar incerca un raspuns mai concret la intrebari precum care este viziunea noastra, incotro mergem, cu ce ne identificam noi, cum ne deosebim de ceilalti s.a.m.d, atunci am fi cu un pas mai aproape de a avea sentimentului unui sens. Am fi cu totii pe aceeasi pagina.
- Sa isi defineasca o strategie de actiune
Al doilea lucru important este, dupa ce am definit viziunea, care este strategia sau cum vrem sa ajungem acolo unde ne-am propus. Insa, de multe ori, la fel ca in cazul organizatiilor, unde pare uneori ca echipa de management e rupta de restul organizatiei, liderii politici par undeva foarte departe fata de restul populatiei. Asta se intampla si pentru ca nu comunica transparent care este planul prin care vor sa actioneze.
De exemplu, atunci cand s-au facut eforturi pentru a iesi din criza, a existat o strategie concreta – au fost inghetate salariile, a fost redus aparatul de conducere, s-a luat, in cele din urma, o serie de masuri criticate de unii, laudate de altii. Dar, la final, cei mai multi au fost multumiti ca nu am repetat istoria tarilor vecine si ca nu a existat un colaps din care sa nu ne mai revenim. Iar faptul ca s-a comunicat legat de ce se intampla a adus o mai mare unitate, chiar si intr-o perioada de austeritate.
Daca nu exista o strategie, se ajunge la un instinct de stricta supravietuire – «Nu-mi pasa ce face altul, ma priveste doar ce fac eu». Chiar daca din aceasta atitudine se naste uneori si o creativitate a «romanului descurcaret» si mereu supravietuitor, pe termen lung, un stat nu poate functiona doar din individualism, ci are nevoie de ceva care sa ne tina impreuna pe toti. Ne leaga, in cele din urma, un teritoriu, o cultura si niste norme morale.
- Sa isi traseze obiective concrete si masurabile
Nimic nu poate fi dus la indeplinire fara niste obiective foarte clare. De fapt, la acest capitol, vorbim despre tot ceea ce tine de operational; eficienta, performanta si planul de comunicare sunt in stransa legatura cu modul in care ne trasam aceste obiective.
Chiar daca exista lucruri despre care nu se poate vorbi la nivel politic, la fel ca in organizatii – din motive de securitate economica, inovatie, competitie etc. –, e nevoie de transparenta: nimeni nu banuieste liderii ca functioneaza impotriva organizatiei. La fel ar trebui sa se intample si in cazul statelor. Comunicarea transparenta ne face sa nu ne indoim asupra directiei, chiar daca nu stim, pana in cel mai mic detaliu, ce se va intampla ca sa ajungem acolo unde ne-am propus.
Acelasi lucru e necesar sa il aplice mai des si liderii politici. Si nu doar la nivel de imagine, ci realmente in ceea ce fac.
Vad o mare asemanare intre liderii politici si cei de business, in cele din urma – fiecare tabara are de dus la indeplinire un task foarte dificil, un job greu si neinteles de majoritatea lumii. Din punctul meu de vedere, liderul Guvernului canadian, prim-ministrul proaspat ales, Justin Trudeau, se apropie cel mai puternic in acest moment de un lider cu mentalitate organizationala. E tanar, a schimbat modul in care arata Guvernul pana acum – oferind un loc egal femeilor –, si-a insusit toate cele trei lucruri de mai sus: prin viziune, strategie si obiective, a oferit din nou incredere si speranta. Pare schimbarea. E de vazut si cum se va alinia practic la ceea ce promite.
In orice caz, ar fi bine ca liderii politici sa se uite mai des inspre tabara liderilor de business. Cred ca ar avea ceva de invatat.