Cum faci loc emoțiilor în modul tău de a conduce business-ul?

Emoțiile fac parte din legea firii noastre. Deși există o mare tendință de a le înăbuși – mai ales în zona profesională –, nu ne putem ascunde și nu putem spune că trăim cu totul și cu totul fără să simțim. Poate că există pecepția „eu sunt o persoană rațională”, însă, dacă stăm să ne uităm atent, cele mai multe decizii sunt luate și în baza unor emoții, a anumitor amintiri sau a ceea ce ne face pe noi să ne simțim bine la momentul respectiv. Intuiția și impulsul cântăresc greu de multe ori – înaintea logicii. Modul în care suntem construiți nu e negociabil; dimpotrivă, este demonstrat științific că așa funcționăm.

Femei vs. bărbați în raportarea la emoții

Legat de diferențele dintre femei și bărbați în ce privește modul de raportare la emoții, lăsând la o parte generalizările, se întâmplă ca femeile să verbalizeze mai des ce simt. Asta și pentru că femeia este constructorul și facilitatorul relației sociale din jurul ei și, ca atare, comunică mai mult, deci are o predispoziție de a spune mai frecvent ce a simțit și de ce.

Acest lucru nu înseamnă, bineînțeles, că nu există și femei care, dimpotrivă, nu sunt atât de deschise în a exprima ce simt, la fel cum există și bărbați care vorbesc mai mult despre emoțiile lor.

Emoțiile – din două perspective

Atunci când vorbim despre emoții, există două dimensiuni. Prima presupune să-ți conduci emoțiile și să nu te lași condus de ele – frică, bucurie, entuziasm etc. E important să știi că le ai și când le simți, dar e necesar ca ele să nu determine în totalitate deciziile tale. Dacă pui mereu emoțiile pe primul loc, e posibil să faci și alegeri care să nu îți aducă numai lucruri bune.

Pe de altă parte, dacă vorbim despre noi ca femei-lider, spirala se complică: pe lângă emoțiile noastre, apar și emoțiile celorlalți, care exercită, la rândul lor, presiuni asupra noastră. E foarte important să știm că acest lucru ne poate influența într-o direcție sau alta.

De fapt, atunci când vorbim despre emoții și implicațiile lor în business și leadership, vorbim despre a conștientiza, a înțelege și a ne asuma tărâmul subteran al emoțiilor. Asta ne conduce apoi spre a analiza dacă avem ceea ce ne dorim în viața noastră – jobul dorit, poziționarea pe care o vrem în ochii celorlalți, alinierea la cine suntem noi de fapt.

Profilul actual al liderului de succes integrează emoțiile

Acum 20 de ani, atunci când defineam un lider de succes, cu siguranță profilul lui era altul decât cel de astăzi. De exemplu, nu ne-am fi pus pe atunci problema că inteligența emoțională ar fi necesară și importantă atunci când e vorba despre un lider bun.

Astăzi știm că, pentru a conduce cu succes, nu ne mai servește doar capacitatea de memorare, de înțelegere a proceselor și de punere în practică a unor proceduri. E nevoie, de asemenea, să știm unde să căutăm, să facem conexiuni, să privim lucrurile în perspectivă etc. Azi mai mult decât oricând nu suntem doar rațiune, ci și emoție. Iar emoțiile sunt parte integrantă din viața noastră, în toate aspectele ei.

Cum să ne asumăm emoțiile ca lideri în business

Nu sunt adepta înăbușirii sau controlării emoțiilor. Dimpotrivă, cred că, dacă le neglijăm și nu găsim o modalitate să ni le asumăm, riscăm să nu ținem pasul cu felul în care arată lumea acum, cu nevoile și dorințele noastre.

Există momente în care ne simțim respinși, devalorizați, neîmpliniți. Dacă prelugim această situație pe termen lung, neglijându-ne emoțiile, ajungem să ne obișnuim și chiar să credem despre noi că suntem nedemni de ceva mai bun. E important ca, atunci când sesizăm că emoțiile noastre ne spun ceva, să vedem ce e necesar să fie schimbat.

În business, emoțiile nu sunt de evitat; dimpotrivă, ele sunt barometrul care ne spune când e nevoie de o schimbare, care e mediul și cum putem răspunde noi mediului.

Articol publicat și în Business Woman.

,,E mult de munca”. Ce e de facut?

Astazi mai mult decat oricand, auzim mereu in jurul nostru pe cate cineva spunand „E mult de munca”. Iesim la o cafea cu prietenii, ii intrebam cum mai merg lucrurile la serviciu si ni se spune oftat acelasi lucru, pe un ton mai mult sau mai putin obosit de la caz la caz – „E mult de munca”. Oare chiar asa sa fie? Cat punem si noi presiune asupra noastra in acest context? Ce s-a schimbat atat de mult incat volumul de munca a crescut, iar noi simtim ca nu mai facem fata?

Si intrebarea de zece puncte – ce ar fi de facut, de fapt?

Mai mult de munca. Din ce motive?

In acest moment, suntem coplesiti de tehnologia informatiei. Lucrurile se intampla cu repeziciune – au aparut domenii care nu existau acum 10 ani, in fiecare zi sunt lansate produse si servicii noi, avem de ales din mii de optiuni si sute de mesaje diferite ajung la noi in fiecare minut. E firesc ca ceea ce faceam inainte intr-un anumit termen si ritm sa nu mai fie posibil acum. Oricat de mult ne-am dori sa le acoperim pe toate – si vrem si asta, si asta, si cealalta –, e clar ca e nerealist. Nu putem cuprinde necuprinsul.

Lucrurile au devenit diverse si complexe, iar timpul nostru a ramas acelasi – o resursa limitata. Ne dam seama ca, azi mai mult decat oricand, e nevoie sa prioritizam si sa eficientizam foarte bine activitatile. Ne confruntam cu un caleidoscop urias de domenii, posibilitati, lucruri care cer in acelasi timp atentia noastra – e important sa facem o analiza si sa vedem ce anume alegem, pe ce ne concentram si ce vrem sa ducem pana la capat.

Cateva lucruri pe care le-am putea pune imediat in practica

Cum mergem mai departe de aici? Nu exista o reteta unica si magica, functionala pentru toata lumea. Dar exista cateva directii si exemple. De aici, va invit sa alegeti ce vi se potriveste.

Stiti situatiile acelea in care, intr-o sedinta, oamenii discuta despre multe lucruri, iau numeroase decizii si apoi spun „hai ca iti trimit pe mail apoi” sau „o sa dam dupa informatia asta catre toti cei implicati”. Ce se intampla, de fapt? Practic, am alocat deja un timp pentru a sta in sedinta si apoi nu facem decat sa prelungim acest timp cu alte taskuri pe care ni le luam– si pe care chiar le putem scapa in acest fel. Lucrurile se aduna, ne dam seama ca e un lux sa revenim asupra lor; o solutie ar putea fi sa rezolvam ceea ce ne propunem chiar la momentul in care ne propunem, deci in timp real. Daca stabilim sa dam un mail de informare, sa il trimitem chiar atunci.

In aceasta schimbare de paradigma, inca un lucru e foarte important. Eram obisnuiti pana acum cu mailuri lungi, trimiteam mesaje laborioase, in asa fel incat sa stabilim o conexiune emotionala si personala cu celalalt. In noul context, e indicat sa prevenim oamenii, sa le explicam ce s-a schimbat si cum urmeaza sa ne raportam la comunicarea noastra cu ei.

Nu „mai mult”, ci „diferit”. Cum scapam de sentimentul ca „nu facem fata” si ca „suntem neputinciosi”

E in natura noastra sa vrem mereu sa facem mai mult si, ca atare, sa punem presiune pe noi si sa fim dezamagiti de faptul ca nu reusim sa bifam tot ceea ce avem pe agenda in fiecare zi. E tot in puterea noastra sa nu ne lasam coplesiti de sentimentul culpabilizarii. Putem spune, in schimb, „da, sunt multe lucruri de facut. Dar asta vreau sa fac si pe asta o sa ma concentrez in continuare”. E loc doar de constientizare, asumare si exersare din acest punct.

De multe ori, necesitatea de a priortiza vine la pachet si cu obligatia de a refuza anumite taskuri, deci de a spune „nu” anumitor oameni. Cum sa nu ne invinuim? Excesul de informatie de astazi poate sa ne copleseasca, dar poate sa fie si un dar extraordinar; ce stiam acum ceva timp ca nu ne face bine, aflam astazi ca nu mai e rau pentru noi – de exemplu, intelegem ca fiecare dintre noi are ritmul lui, ca e indicat sa avem grija de sentimentele si emotiile noastre, ca e bine sa avem o ecologie proprie si sa comunicam cu ceilalti care sunt asteptarile si nevoile noastre. Cu alte cuvinte, ne putem repozitiona pentru a ne asuma cu adevarat leadership-ul asupra propriei noastre vieti.

E important sa comunicam despre unde ne aflam si sa nu incercam mereu doar sa ii multumim pe ceilalti (ceea ce, oricum, e imposibil) – pe termen lung, nu vom putea avea sentimentul performantei sau al satisfactiei personale in acest ritm. Seteaza-ti prioritati, stabileste-ti limitele, construieste parteneriate win-win. Chiar daca ceilalti vor avea tendinta de a se supara la inceput, eliberarea de constrangerea „altii vor crede despre mine ca …” – atat timp cat la mijloc nu este o nepasare generala fata de cei din jur – este o binecuvantare.

Daca spuneti des ca „e prea mult de munca”, va invit sa va opriti pentru cateva secunde, sa reflectati putin si sa vedeti care e sursa nemultumirii. Daca amanati aceasta analiza, e posibil ca oboseala, stresul si incercarea de a le face pe toate intr-un ritm rapid sa se materializeze in lucruri nocive – boli, depresie, robotizare pana la sentimentul ca viata noastra nu ne apartine. E in puterea noastra sa facem o schimbare!

Articol publicat si pe Wall-Street.ro.

Frica de succes | Ce ne ţine pe loc şi de ce?

Frica de succes. Poate că pare paradoxal, dar e posibil să o avem – mai mult, ne poate ţine pe loc fără să ne dăm seama. Această teamă nu e niciodată evidentă – cine dintre noi ar afirma, întrebată despre asta, că nu-şi doreşte succesul? Atunci, cum se manifestă ea şi, mai ales, de ce apare?

Ne reprezentăm succesul într-un mod care nu ne este benefic

Uneori, putem lucra împotriva noastră, atunci când vine vorba despre cum ne reprezentăm succesul. De exemplu, dacă suntem de părere că a avea succes înseamnă să nu ai familie (sau să o neglijezi), să fii perfid sau să faci compromisuri, iar aceste lucruri sunt împotriva valorilor noastre, vom ajunge, probabil, să credem că nu suntem o persoană de succes şi că nu vom atinge niciodată succesul.

Ancoraţi în nişte credinţe puternice cu privire la ceea ce „ar trebui” sau „n-ar trebui” să fie succesul, am putea ajunge chiar la teama de succes. La nivel practic, succesul înseamnă pentru fiecare persoană altceva. E important să ne îndreptăm în direcţia potrivită pentru noi – mai mult decât să îi lăsăm pe alţii să definească pentru noi care ar fi drumul spre succes.

Evităm acţiunile care ne-ar putea duce către succes

Dacă recunoaştem la noi atitudini de genul „Mi-ar plăcea să fac, dar nu am timp”, „Mi-aş dori să…, dar nu am energie” etc., înseamnă că evităm acţiunile care ne-ar putea duce către succes – într-un fel, procrastinăm din teama de a nu eşua.

Însă, e important să ne asumăm de la început că, în orice direcţie ne-am angrena, va fi nevoie de dedicare, de efort şi de alocarea unui timp până vom vedea rezultatele. Şi, în definitiv, e necesar să investim şi să ne uităm la această investiţie ca la o experienţă, ca la o călătorie care se va dovedi utilă – dacă nu imediat, la un moment dat.

Iată câteva modalităţi prin care am putea aborda teama de succes, odată descoperită:

  • Defineşte-ţi succesul

În primul rând, e important să definim ce înseamnă succesul pentru noi. Poate că e vorba despre a fi mame bune, a avea o familie fericită sau o carieră care să ne împlinească – în orice caz, succesul poate lua feţe extrem de diverse. De aici putem porni în direcţia dorită.

  • Găseşte-ţi o comunitate care să te susţină

Apoi, e important să ne dăm seama pe cine avem alături. Cine ne poate susţine? Nu mă refer aici neapărat la un suport financiar, ci, mai ales, la unul emoţional. E util să ştim pe cine ne putem baza, cine vede lucrurile ca noi şi cum ne poate ajuta acest lucru să mergem mai departe, să perseverăm. Cu siguranţă, vor exista şi momente mai dificile în drumul nostru

– de aceea, e important să ne creăm un context benefic stimulării, dezvoltării şi continuării drumului ales, în ciuda obstacolelor (inevitabile, de multe ori).

  • Reformulează întrebările la care pare că nu găseşti răspuns

Cum spuneam, uneori e dificil să ne dăm seama că ceea ce ne ţine pe loc este chiar frica de succes. De aceea, reformularea a ceea ce ni se întâmplă ne poate ajuta. De exemplu, întreabă-te ce te împiedică să mergi mai departe, de ce nu trăieşti viaţa pe care ţi-o doreşti în acest moment? Câteodată, e dificil să găsim răspunsuri, pentru că întrebările nu ne ajută nici ele. Dacă repivotăm punctul de vedere, descoperim laturi noi ale aceluiaşi cub.

Am lucrat la un moment dat cu o clientă care a descoperit la ea frica de succes. Atunci când i s-a oferit o funcţie foarte importantă de conducere şi a fost învestită cu putere, la început s-a înspăimântat – de cum o să reuşească, cum o să coordoneze atât de multe persoane, cum o să fie percepută. Cum a trecut peste această temere? Pas cu pas, cu atitudinea „hai să încerc, să văd ce iese”. Am lucrat împreună la o serie de aspecte precum: modul cum să înceapă, de unde să pornească, cum să-şi păstreze încrederea şi curajul. Luând lucrurile treptat, a învăţat cum să abordeze conversaţii dificile, cum să gestioneze anumite situaţii, cum să se protejeze de emoţiile negative ale celor din jur etc. A fost un drum dificil şi lung, însă, uitându-se în urmă, este foarte mulţumită de ce a reuşit.

Sunt multe temeri care ne ţin pe loc, unele foarte surprinzătoare, altele, deloc evidente. Mai ales pentru noi, femeile, care interiorizăm, ne gândim foarte mult la lucruri şi le întoarcem pe toate părţile, e important să conştientizăm care sunt fricile care nu ne folosesc. Despre cele mai frecvent întâlnite dintre ele voi discuta pe larg în materialele următoare.

Articol publicat și în Business Woman.